Publicitate

In ultimul timp ma gandesc tot mai mult la fericire…Adica, cum fac sa fiu fericita. Dar nu fericirea aia care ne-a fost impusa: gen, sa ai job, sot, casa, credite, copil…respectiv, toate cheltuielile din lume :)). Astea daca le obtii nu reprezinta fericirea ci niste chestii care ne-au fost dictate ca ar reprezenta fericirea.

Fericirea nu e ghidata de “impliniri” impuse de societate, cred ca e o stare, un fel de acceptare si “ intelegere” a felului de a privi viata. Mai ales ca femeie. Noi femeile am fost ghidate spre a face fericiti pe altii, nu pe noi…si incep sa realizez asta tot mai mult. Dar ma bucur ca incepem sa ne trezim.

Am citit o carte care m-a bulversat foarte tare. Atat de tare m-a prins, ca am citit-o in doua zile…eu, care citesc cam intr-o luna. Dar am simtit-o.

Cartea se numeste “Cel care ma asteapta” de Parinoush Saniee. Va recomand sa o cititi, voi fetele. E atat de puternica! Te zbuciuma, te revolta, te intristeaza, te trece prin toate starile pe care le traiesti ca femeie intr-o societate nedreapta.

Publicitate

Si m-a revoltat sa vad cum unei femei care si-a demonstrat taria in fata vietii, care le-a dat clasa barbatilor…i-afost refuzat dreptul la fericire din cauza unor reguli absurde. Nu era nimeni indreptatit sa-i decida fericirea!!!

Nu va zic mai mult, doar ca morala acestei carti este: nu lasa pe altii sa-ti dicteze dreptul la fericire. E dreptul fiecarui om sa fie fericit, dar atat de putin reusesc sa fie…din cauza altor oameni. Si mor pe chestia asta. Si aici ma refer mai mult la femei…ca no…pentru voi scriu cel mai mult.

Noua ca femei, ni s-au impus atat de multe reguli de urmat, unele atat de stricte iar daca le incalci pentru simplul fapt ca vrei si tu o bucatica de fericire…esti blamata si pusa la loc.

De cand lumea, fericirea femeilor a fost scrisa de altii, nu a fost niciodata a noastra, aleasa de noi. Si suntem atat de puternice! Stim sa luptam si sa induram dureri si greutati, o femeie care trebuie sa-si creasca copilul devine soldat, trece prin tot…lucru pe care nu pot sa-l spun despre barbati. Barbatii sunt lasi!!! Ma rog..cititi cartea…o sa simtiti tot.

Ziceam ca nu stim sa fim fericite, ca ii servim pe altii..asta e scopul care NE-A FOST DAT.

Am cel mai bun exemplu: bunica mea. Buni toata viata a trait pentru alti, s-a pus mereu pe ultimul loc. Bunicu era seful ei, il servea…il spala pana si pe picioare. Ma apucau mereu nervii cand o vedeam.

De cand a murit bunicu nu mai stie cum sa-si apuce viata, nu mai are scop, rost…e alt om..e pierduta. Nu stie sa traiasca pentru ea, nu intelege ca poate trai pentru ea, ca si ea conteaza…si mi se rupe sufletul cand o vad, pentru ca nu am cum sa-i explic…e tarziu.

A avut o viata foarte grea, merita sa fie fericita…da no…am inteles ca multi dintre noi nu avem acces la fericire.

Nu vreau sa traiesc asa. Vreau sa fac tot ce pot sa gasesc fericirea MEA, creata de mine, de gandurile mele, de dorintele mele, nu de a altora sau a societatii.

O femeie poate sa faca tot ce-si propune in lumea asta atata timp cat iese din robia societatii si in clipa in care a iesit, e de neoprit.

Publicitate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*