Publicitate

Am fost intr-un magazin de jucarii si am constatat ca se fabrica papusi Barbie in varianta “normala”, adica arata ca o femeie normala: plinuta, cu aripioare, etc. Si ma uitam la ele dezamagita.

Nu are legatura cu superficialitatea ce urmeaza sa zic, o femeie poate sa arate cum alege ea sa arate, e strict decizia ei si nu ar trebui judecata…dar pentru mine papusa Barbie trebuie sa fie perfecta…asa cum a fost tot timpul.

Am crescut cu ea, o adoram, pentru mine frumusetea ei era un refugiu fata de cum credeam ca trebuie sa arate o femeie. Vedeam in jur femei, mame si ma speriam, nu voiam sa ajung sa arat asa. Credeam ca femeia de la 35 de ani in sus devine urata automat…muream cand vedeam mamele cu parul tuns scurt, facut permanent si vopsit roscat, cand le vedeam deformate la corp…

In capul meu de copil credeam ca asa o sa arat, imi era groaza si ma gandeam de pe atunci ce sa fac? Nu mi-a spus nimeni ca felul in care arati e o alegere ci vedeam doar resemnare ca si cum asta le era soarta…”O sa vezi si tu cand o sa fii mare”. Nuuuuu! Nu-mi ziceti asta!!! Bagau boala in mine!

Publicitate

Dar o aveam pe Barbie, una singura am primit din aia originala(de-i puteai indoi genunchii) era mulatra si avea parul gri, super lung, mare si carliontat, avea un costum de baie roz metalic…era perfecta!

…si ma uitam la ea si stiam ca se poate sa arati asa…apoi am vazut un show Victoria’s Secret si am ramas wooowww, uite Barbie, pot si eu.

Si nu, nu ma refer la obsesia aia bolnava de a te opera ca sa arati ca o papusa, cum vedem azi pe la tv ci la faptul ca…nu stiu cum sa va spun… Barbie reprezenta pentru mine speranta, imi dadea sansa sa visez si pentru un copil visurile reprezinta TOT.

Aratati cum vreti, grase, slabe, cu muschi, etc. doar gasiti ceva care sa va motiveze…pentru mine a fost Barbie.

Publicitate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*