Nu o sa mint. 2018 a fost un an foarte greu…am si obtinut mai mult decat in alti ani ce-i drept, dar am si muncit pe masura. Cu toate astea, abia astept sa se termine…numar fiecare zi.

A fost greu, nu stiu cum altfel sa expun ceeea ce simt. S-au intamplat foarte multe, gen cate nu s-au intamplat in toti anii mei de viata s-au intamplat acum. Si au venit toate deodata.

Postasem pe Facebook o poza cu un meme din care reiesea cat m-a tavalit anul 2018 si comenteaza cineva: “Nu cred ca ti-a fost asa de greu, caci uite cat ai evoluat”…si ma uit la comentariu si ii raspund:”Tu crezi ca evolutia vine din stat pe norisori si fericire?”

Oamenii nu inteleg, ca pentru a obtine ceea ce ti-ai propus faci niste sacrificii imense, ajungi chiar sa te umilesti, sa te gandesti mereu cu groaza ce va aduce ziua de maine, daca vei reusi sau vei esua. Reusita nu e un lucru usor si toti oamenii care au obtinut succesul au avut de platit un pret, au sacrificat multe.

Ma rog, revenind la 2018…pentru mine a fost greu, un an total diferit de toti anii de pana acum. Nu stiu, mi se pare a ca fost o energie diferita fata de alti ani, energie care a influentat multe…in bine, in rau..cumva combinat.

Nu am expus niciodata pe social media viata mea personala, prin ce trec si ce traiesc. Nu doresc absolut deloc ca lumea sa ma urmareasca pentru ca empatizeaza cu mine sau pentru ca imi simt suferinta…vreau sa fiu urmarita strict pentru ceea ce postez.

Am o viata exact ca a oricarui om, trec prin bune si rele…doar pentru ca, cica sunt faimoasa nu inseamna ca sunt fericita sau duc o viata lispita de griji. Chiar daca mi-a fost greu nu am aratat asta pe net. Si vreau sa stiti cu totii ca greutatile sunt pentru toti, cu totii ne lovim de ele…dar sa stiti ca durerea este cel mai bun invatator.

Cel mai bun lucru care s-a intamplat anul asta a fost ca am scapat de oamenii profitori si lenesi din viata mea si pentru asta ii multumesc din suflet lui Dumnezeu! Ajunsesem intr-un punct de disperare in care credeam ca vor ramane in viata mea pentru totdeauna deoarece nu vedeam nici o portita de scapare.

Si fiecare zi era un chin psihic, ma certam pe mine ca nu fac ceva, ca stau in situatia aia bolnava. Imi era frica, pentru ca nu stiam ce va urma si ceream mereu semne de SUS. Timp de un an jumatate am tot cerut semne si le primeam va jur…doar ca acele smene imi aratau ca nu era momentul…pana cand semnul mi-a zis gata, elimina acei oameni din viata ta.

2018 a fost o provocare pentru mine, nu stiu cum a fost pentru voi…Dar am invatat sa nu imi mai fie frica, adica inca imi e frica, dar nu mai imi controleaza deciziile. Aaa…si mai mult ca niciodata, 2018, mi-a demonstrat ca sanatatea este ce mai de pret lucru din viata unui om.

Total
1
Shares

2 comments

  1. Draga Ruxi,
    Cu multa truda se ajunge “pe val”. Partea nasoala deabia de aici incepe, este un efort mult mai mare sa te mentii acolo odata ajunsa. Cred ca simti asta pe pielea ta cum se spune. Trebuie sa te intreci pe tine de acum si asta in fiecare zi. Exista si o parte buna, indiferent ca te menti sau nu, ai facut ce altii doar viseaza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*